Românul care trăiește sub pământ de 4 ani a muncit 40 de ani la stat. Are 14 copii, 7 pisici și un câine în „colțul său de liniște”

Gheorghe Marin, un bărbat de 71 de ani din Iași, trăiește de patru ani într-o locuință improvizată săpată sub pământ, la marginea pădurii Ciric. După o viață plină de provocări, în care a muncit 40 de ani ca angajat la Regia Autonomă Județeană de Apă Canal (RAJAC), Gheorghe a ajuns să trăiască izolat, într-un adăpost pe care și l-a construit singur. Povestea sa este una de adaptare și supraviețuire în fața greutăților vieții, marcată de pierderi, dar și de dorința de a găsi un colț de liniște. „Am avut o viață grea, dar mereu am căutat să găsesc o soluție pentru a merge înainte”, spune Gheorghe.

După ce a pierdut apartamentul din Tătărași din cauza datoriilor acumulate, Gheorghe s-a mutat într-un canton la marginea pădurii Ciric, împreună cu familia sa. În urma unor conflicte în familie, care au dus la separarea de soția sa și la obținerea unui ordin de protecție împotriva lui, bărbatul a decis să-și construiască un adăpost sub pământ. De atunci, locuința improvizată a devenit pentru el un refugiu, un loc unde poate găsi pacea de care avea nevoie. „Ne-am certat tare, nu ne mai înțelegeam deloc, și am ajuns la concluzia că trebuie să plec. Așa am ajuns să-mi fac casa sub pământ, și să știi, nu mi-e rău aici”, mărturisește Gheorghe.

O viață simplă, dar plină de liniște și libertate

Adăpostul subteran al lui Gheorghe Marin este unul simplu, dar ingenios amenajat. Casa include un pat improvizat, o sobă și o bucătărie rudimentară. Bărbatul și-a procurat lemnele din pădure, cu ajutorul unei roabe, iar pădurarii din zonă, cu care are o relație bună, l-au ajutat ocazional cu material lemnos. „Lemnele le iau din pădure. Mă duc cu roaba zilnic și îmi aduc, pădurarii mă știu, mă am bine cu ei, mă mai ajută și ei, iar de mâncare îmi cumpăr eu ce îmi trebuie”, spune Gheorghe. „Nu mă plâng, că am tot ce-mi trebuie aici. Am patul meu, soba mea, și lemnele îmi ajung pe toată iarna”, adaugă el.

Chiar dacă viața sa actuală este una modestă, Gheorghe Marin susține că nu-i lipsește nimic. Bărbatul trăiește alături de șapte pisici și un câine, care îi sunt tovarăși de nădejde. „Am găsit aceste animale abandonate și nu am putut să le las. Ele sunt familia mea acum, îmi țin de urât”, explică Gheorghe. De asemenea, el menține legătura cu familia sa, vizitând-o pe soția sa și oferindu-i bani din pensie, de fiecare dată când primește pensia lunară. „Am 14 copii, dar fiecare și-a luat drumul lui. Unii sunt departe, alții sunt aici. Am și nepoți și strănepoți, nici nu mai știu câți, am mulți”, spune bătrânul cu un zâmbet trist, dar totuși mulțumit de relația pe care o menține cu cei dragi. „Nu-i port pică soției. Așa a fost să fie, dar mă bucur că putem vorbi și ne mai ajutăm unul pe altul”, adaugă el.

Pentru Gheorghe, viața în adăpostul subteran reprezintă o formă de libertate. „Nu mi-e dor de oraș. Aici mă simt liber. E liniște, e natură. Asta e tot ce îmi trebuie acum”, explică el. În timpul verii, bătrânul se plimbă în natură, merge la pescuit și se bucură de liniștea oferită de pădurea Ciric. „Îmi place să merg la pescuit. Am o undiță veche, dar își face treaba. Aici, la marginea pădurii, găsesc tot ce îmi trebuie pentru a mă simți bine”, povestește Gheorghe. Deși trăiește singur, bărbatul nu se simte izolat, ci mai degrabă în armonie cu mediul înconjurător. „Animalele și pădurea sunt prietenii mei acum. Nu am nevoie de altceva”, spune el cu seninătate.

Un exemplu de reziliență și adaptare

Povestea lui Gheorghe Marin este un exemplu de reziliență și de capacitate de adaptare în fața greutăților vieții. Deși a trecut prin momente dificile, inclusiv pierderea locuinței și separarea de soție, bărbatul nu și-a pierdut optimismul. Viața sa de muncitor la RAJAC și sacrificiile făcute pentru familie l-au modelat într-un om care a reușit să găsească bucurie în lucrurile mărunte și să construiască un nou început chiar și în cele mai dificile condiții. „Am muncit toată viața mea pentru familie, și nu regret nimic. Greutățile vin și pleacă, dar trebuie să rămâi tare și să mergi mai departe”, afirmă Gheorghe.

Gheorghe Marin este un exemplu viu al puterii de a se reinventa, chiar și atunci când totul pare pierdut. „Mă plimb prin pădure, vara mă duc la pescuit. Toată ziua umblu. Asta e viața mea acum, și sunt mulțumit cu ea”, afirmă el cu seninătate. „Natura îți dă o liniște pe care nu o găsești în oraș. Aici aud doar păsările și vântul. E tot ce am nevoie”, adaugă bărbatul. Deși izolat, Gheorghe și-a creat un colț de liniște în care poate trăi în pace, înconjurat de animale și de natură. Aceasta este povestea unui bărbat care, în ciuda tuturor dificultăților, și-a găsit propriul sens al libertății și înțelegerii interioare. „Nu trebuie să ai mult pentru a fi fericit. Trebuie doar să găsești un loc unde să fii împăcat cu tine însuți”, concluzionează el, conform BZI.ro.